Galeriile de Artă Ioan „Ioan Sima” din Zalău prezintă, în aceste zile, o expoziţie cu imagini inedite, care redau povestea unei familii din perioada Marelui Război, fotografii realizate după plăci fotografice din sticlă, vechi de 100 de ani.
Intitulată „Cronică de familie în vremuri de război”, expoziţia te transpune într-o călătorie imaginară, prin intermediul unei colecţii de fotografii şi cărţi poştale absolut inedited din viaţa unei familii de şvabi din Timişoara, din timpul şi de după prima conflagraţie mondială.
Muzeograful Horea Pop, care este de altfel și iniţiator al proiectului, face cunoscut că fotografiile sunt realizate după plăci fotografice din sticlă, cu o vechime de circa 100 de ani, realizate de Emil Dietrich – un profesor din Timișoara, care a luptat pe front în Primul Război Mondial. „Totul pleacă de la o cutie de carton. Acum câţiva ani, fiind într-o vizită la inimoasa profesoară Crisina Ignatiuc, din Şimleu Silvaniei, mi-a arătat o cutie în care erau câteva plăci fotografice din sticlă şi câteva fotografii printate. (…) A venit momentul acestor comemorări ale Marelui Război şi oportunitatea de a le valorifica stătea sub semnul întrebării pentru că multe din ele, fiind salvate de la distrugere de către Cristina Ignatiuc, nu promiteau foarte mult. Luându-le la rând şi scanându-le pe toate am constatat că era arhiva foto a unei familii. (…) Personajul principal, fotograful, este Emil Dittrich, un şvab maghiarizat din Timişoara, care în primul război mondial este încorporat în armata austro-ungară, în care ajunge sublocotenent, dar e specialist, după toate probabilităţile, în telecomunicaţii. Nu scapă de linia frontului, este detaşat undeva pe frontul italian, într-o primă fază, în 1915 şi pe urmă, la final, în 1917, pe frontul din Galiţia. Sunt fotografii de pe front, obiective care mai există şi astăzi – băile din Timişoara, podul Decebal, dar la vremea respectivă atmosfera era alta”, a arătat Horea Pop, marți, la vernisajul expoziţiei.
În cadrul evenimentului care a avut loc marţi, profesoara Cristina Ignatiuc a rememorat momentul descoperirii colecţiei de fotografii: „Acum vreo 15 ani am fost într-o tabără de pictură la Timişoara şi am fost invitată la o familie. Familia respectivă a cumpărat casa după ce bătrânii care au locuit acolo au decedat. În timp ce eram la masă, gazdele m-au întrebat dacă nu vreau să merg în pod, unde sunt nişte „rame”. Am urcat în pod şi am călcat pe câteva bucăţi de sticlă. Era plin podul. Am luat o pungă şi m-am apucat să le adun. Mi-am dat seama că sunt plăcuţe fotografice, când m-am uitat la ele. Am ajuns la Şimleu Silvaniei şi le-am pus într-o cutie de carton”, a precizat aceasta.
În același cadru, muzeograful Horea Pop a explicat că emoția pe care a resimțit-o văzând imaginile imortalizate pe sticlă acum 100 de ani l-a determinat să pună bazele acestei expoziții: „Ceea ce m-a atras foarte mult la această colecţie foto este emoţia pe care o transmit aceste poze. Se vede apăsarea şi tristeţea generată de viaţă în timpul războiului. Este o tristeţe generată de faptul că membrii familiei trebuiau să stea despărţiţi, chiar dacă pentru câteva zile erau împreună. Nu compensează această tristeţe niciun moment de fericire prin care soldaţii sau ofiţerii încercau să evadeze din cotidian, cu tot felul de activităţi de timp liber”.
